miercuri, 13 august 2014

O lunga si fructuoasa excursie in ducatul Louxemburg

In primul rand as vrea sa multumesc familiei Agafitei care s-a pus la mintea mea si m-au transportat la toate punctele de interes pe care le aveam pe lista (si asta include si modelism si pescuit). Doresc oricui sa dea peste oameni din astia care parca n-au altceva mai bun de facut decat sa plimbe WWII geeks.
Prima intalnire cu vestigiile luptelor din Ardeni a avut loc la castelul Clervaux unde in curte erau expuse un Sherman si un Pak 43/41, in stare de conservare exemplara avand in vedere ca stateau expuse intemperiilor 365 zile pe an.
Se pot decela interventiile de restaurare care insa au fost facute in asa fel incat sa impieteze cat mai putin patina vremii. Chiar si steaua repictata pe "fuselajul" ;P Shermanului era executata cu un burete ca sa nu apara nou-nouta si sa ruineze aspectul general.
Indraznesc sa cred ca pe PAK era vopseaua originala.


Faceti si voi abstractie de maimutele care se catara pe tanc. oricum pozele cu capacele de sus sunt opera maimutelului meu.
A doua mare intalnire cu subiectele dedicate WWII a fost in localitatea Diekirch la Muzeul de istorie militara. Intr-o locatie cocheta, cu parcare si loc de joaca pentru copii, cu diorame la scara 1/1 incepand din afara si pana in ultima camera. Daca ma gandesc la suprafetele generoase de la Muzeul Militar din Bucuresti, iar mi se face rusine.
Singurul minus ar fi ca la magazinul de suveniruri de la intrare, in noianul de insigne si patch-uri, nu gaseai nimic nemtesc. Numai americane. Inteleg ca luxemburghezii sunt suparati pe nemti ca i-au inrolat fortat (!?) dar, totusi, uitandu-te la standurile alea, mai ca-ti venea sa crezi ca americanii s-au batut singuri prin padurile alea frumoase.Intre poze o sa vedeti ca era o sala dedicata odiseei luxemburghezilor care au ajuns in lagarele de munca din Uniunea Sovietica. Excelenta idee de prezentare care, de asemenea nu-si are corespondent pe la noi care ne batem cu caramida in piept ca am fost asupriti de sovietici. cine vine in Romania nu prea are ce vedea in sensul asta.



Al treilea punct a fost monumentul dedicat generalului Patton in localitatea Ettelbruck. Aici am ajuns pentru ca nu se deschisese inca la magazinul de pescuit. Muzeul din localitate este si el frumos organizat si plin de artefacte dar parca nu la nivelul celui din Diekirch.
La monument, pentru care au contribuit in buna masura americanii este iarasi un Sherman, restaurat mai modest, dar este.



In acelasi oras exista si muzeul cu numele aceluiasi general american, dotat la fel cu toate facilitatile pe care un turist s-ar astepta sa le gaseasca. La receptie intre fel de fel de pliante cdespre ce sa faci daca n-ai imaginatie de turist (de unde sa inchiriezi biciclete pt o tura, unde sa-ti duci copilul sa vada doi tapi si o oaie si asa mai departe) era o brosura care promova muzeul George Patton (?!?!?!?!). Pai da, pentru ca era vorba de muzeul sora sau frate (cum vreti) din Pilsen-Cehia. Facut tot cu bani si contributie de la americani dar si de la muzee din benelux si mai ales de la cel pe care il vizitam.
Aici era o camera in care erau expuse resturi de la avioane germane prabusite plus cateva bucati de avioane aliate, toate cu povesti documentate, descoperite de arheologii amatori din zona.
M-a impresionat de asemenea multitudinea de obiecte de uz personal, gasite prin imprejurimi si conservate. De la recipiente cu crema de ras si obiecte sanitare, pana la cutii de ratii si lame de chewing gum. De asemenea multe artefacte care tineau de Hitlerjugend, din care multi indoctrinati si recoltati din perimetrul ducatului.
Un minus ar fi decizia gresita a nu stiu cui de a da cu lac cele mai multe dintre arme si munitii, asa ca acum aratau ca si cand ar fi jucarii de plastic.



Doresc tuturor sa aiba o asemenea ocazie. Una e cand le vezi acolo si ai timp sa citesti ce scrie la fiecare si alta e cu pozele.
A bientot !