miercuri, 21 iunie 2017

SUKHOI - Su2

Who is interested in the....interesting ;) history of this airplane, may read it here https://en.wikipedia.org/wiki/Sukhoi_Su-2
I'm not a fan of Soviet/Russian aircraft design, but this kit, as well as others coming from eastern producers, benefits of a great mold sculpted by a very talented and tedious artist.
There are recessed rivets and overlapped sheets on the "metallic" wings, while the wooden fuselage was kept clean.
This subject was exactly on my taste, giving me the possibility to represent wear and tear on all those different surfaces.
As usually I started with the cockpit which is pretty well furnished, but gives the possibility to add some scratch also.
The construction of the cockpit must be done bearing in mind that the rear turret have to be painted prior to the glueing of the two fuselage parts. Beside that, this turret comes separated in several parts (6 to be more precise, counting the machine-gun too)
I added belts to the chairs and also printed some instrument panels.
After closing the fuselage, I made a special template to scribe the ventral door for the gun position, that was not represented on the kit.
Wanting to represent a specific winter camouflaged aircraft I noticed that the engine cowling was not appropriate for that type. I cannibalized one from a Lavotchikin La7 and scratchbuild the radiator's duct from some plastic tube and the end of German supplementary gas tank.
Fast forward to the painting as being the sole reason for which I started this kit.
I painted the fuselage with a wooden panel color to represent the kind of material used. You have to know that some of the soviet planes were constructed in piano factories.
On the rest I put a layer of resistent metal. All that preparation have been sealed with a semimat varnish to be able to work without fear of smearing it.



Then the underside was sprayed with a fine coat of light blue and the upper side first with scraping medium from AK and then with the traditional cammo of green and black, both colors being water based acrylics from Valejo and AK Interactive. I don't remember codes. I went in the shop and pick-up what I considered to be right.
The light blue on the belly was then polished with a damp tissue with izopropilic alcohol mixed with a bit of water. On the upper sides I started by chipping the paint first with various tools using little quantities of water, then with a stiff brush damped with water and at the end with very fine sandpaper.
This ensured a great variety of scratches and exfoliated paint.



After all that I applied the white distemper using a very diluted mix of acrylic white and a low pressure on the airbrush, trying to fade the white on areas supposed to be abused often by maintenance crew.
Decals was put in the last stage. From the pictures it is apparent that the national markings were repainted after the application of the distemper.



Now, it makes a great team with the Archangelsky Ar2 and this team will be enriched as soon as possible with a Petliakov Pe2 and an Iliushin Il2 Sturmovik from Dakoplast.

joi, 8 iunie 2017

Swiss Army Knife - float planes of WW2

After a long break, dictated by other obligations I put on my bench the Yokosuka E14Y (Glen) floatplane from Fujimi.
I started the work on it several times but didn't advance seriously.
The first error that I've noticed was the belly of the aircraft aft of the wings. It was flat as a desk (an upside-down desk). So I saw down the ventral fin and started to build-up with Tamiya epoxy putty.



After the putty was cured I sand it down with a flexy file and at the end I reattached the ventral fin.
The basic cockpit offered by Fujimi was enhanced with scratch reinforcement struts and different other equipment, using as a base for informatio the excellent diagram from Robert C. Mikesh "Monogram Japanese Aircraft Interiors 1940-1945". Another source of inspiration was Airmag Hors Serie no.4 - Avions Japonais sur Sous-marins, where one can find also fairly good diagrams of the rear and front cockpits and also designs showing the stowage of the aircraft on the sub, plus a few color profiles made by my fellow Romanian designer, Teodor Liviu Morosanu. Sadly he has passed away a few years ago. I still have a doubt about the shape of the ventral photographic window thou - In Airmag there aren't any in diagrams or in color profiles.
Beeing the fact that I chose to represent the model with the cockpit closed, the machine gun was stowed in it's holder on the right side of the rear cockpit.
The chosen color scheme was of an aircraft from the I7 submarine, which took part at the Pearl Harbour attack. The floatplane was deployed to pick'up photographic evidence on the results of the mission. This was the first combat mission for the type (another reason to select this scheme) and from what I found and read it's still not clear if the crew and the plane completed their mission.



The colors used for the overall scheme was a mix of paints from Gunze range - Hemp and J3 grey. Previously a red-brown primer was applied on all surfaces.
The red on the tail was matched with the decals and better suited for that was Tamiya's red.
The propeller was enhanced with metal covering for the leading edge and tips of the blates, done with self adhesive aluminum foil. The rest of the propeller was appropriately painted to represent lacquered wood, by applying a base of wood color and then brush transparent acrylic color with a stiff rare bristles brush.
After completion of the construction I noticed that the position on floats didn't reflect reality, as the model was prone to it's nose, while the real plane had a more tail down position. But it was too late for surgery.
I also replaced the unique rudder (?!?) with scratch ones from plasticard, which were again painted to represent wood.
The radio cable was made with elastic thread.

I weathered the upper parts by spraying a fine dust of buff to represent the action of UV rays of the powerful Pacific sun (the aircraft was tested in its home harbor for quite some time). Scratches and chipping was done on the walk way area both to the primmer and to the bare metal (or fabric) depth.



Having this model on the bench reminded me that I have 2 more foldable submarine borne floatplanes in my display, that needed some long awaited attention: a Soviet Chetverikov SPL Hydro 1 which was intended as a submarine borne hydroplane and was long ago painted by me in a what-if scheme (I dreamed it was captured by Romanians in the Black Sea and employed as med-evac plane in the difficult region of the Danube Delta) and an Arado 231 floatplane that needed at least a repaint with a more appropriate RLM02 scheme.



I am fascinated by floatplanes and seaplanes, but those tiny underwater traveling, seaplanes were a real treat to model.
Why Swis Army knife ?! Imagine that the Glen was the sole Japanese aircraft to bomb the United States territory so, not only it can carry bombs but also took of from a submarine deck. The airplane also carried defensive armament although his primary mission was of reconnaissance.
Underneath, some pictures of a carrier Submarine model, finished a year or two ago.

joi, 3 noiembrie 2016

Alegerea pensulelor

Uitasem de subiectul asta pana cand a devenit subiect cald pe https://www.facebook.com/groups/promodelism/.
Tocmai de aceea voi posta acest articol in romana, colegii si prietenii mei de aici, fiind cei mai interesati de subiectul asta.
Poate in occident, oamenii au avut mai mult timp sa ajunga la concluzia ca pretul atesta de multe ori calitatea unui produs. Nu e vorba numai de materiale ci si de atentia cu care a fost lucrat, controlul de calitate aplicat, care face ca intr-o anumita gama sa existe putine rateuri.
Asta nu inseamna ca daca alegi pensulele unui producator renumit, e garantat ca vor fi bune. Sau ca vor fi bune la ce iti trebuie la un anumit moment. Toti producatorii au game variate de calitati diferite, pentru a acoperi un segment de piata cat mai larg. Ei mizeaza pe faptul ca prin vanzarea de pensule de calitate slaba sau medie, vor putea sustine productia unor pensule de calitate inalta care altfel ar trebui sa coste mult mai mult. Aceste pensule de buna si foarte buna calitate sunt cumparate de un public restrans iar faptul ca au viata lunga si sunt folosite profesional (cu grija) le prelungeste si mai mult viata. In epoca actuala, de consum, asta este pagubos pentru o fabrica ce vrea sa produca si sa vanda pe termen lung si constant.
Acum vin si ma contrazic - tot ce e scump e bun.....Nici cu asta nu poate fi facuta o regula. Sunt destui care au observat psihologia asta si actioneaza in consecinta. Profita de paternul asta comportamental si vand chestii "ieftine" la preturi exorbitante. Nici un snob nu va recunoaste ca a luat teapa.
Ideea de baza e sa ne folosim judecata si bunul simt.
Asa cum ziceau unii dintre noi, pentru ei pensulele nu sunt altceva decat consumabile. Vor sa puna cu ele noroi pe o senila, sa faca drybrushing pe un avion sau sa imprastie wash pe o nava SF. De ce sa-i trebuiasca pensula cu jder rosu (rotmarder) care face varf microscopic ?!
Totusi, pentru altii, o pensula de calitate este esentiala cand vor sa faca niste detalii fine pe niste suprafete ridicole si care la sfarsit sa arate si natural, fara linii inadite sau cu grosime fluctuanta. Pentru acestia pensula este un instrument in care merita investit. Daca o pastrezi cat de cat cum trebuie, fara a deveni paranoic sau habotnic cu asta, ii prelungesti viata suficient de mult ca sa acoperi investitia. Pana la urma cat vrei sa te tina o pensula de 70 de lei ? Niste blugi de 150 de lei cat te tin ?

TEHNICA
Pentru fiecare tehnica exista acum o categorie de pensule dedicate. Nimic nu este de aruncat. Nici chiar cele mai ieftine si mai aspre, din par de porc. Actiunea naste unealta. Producatorii au observat asta, si au mai observat ca multi cumparatori de pensule au inteles asta. Ca atare fabrica pensule specializate. De la pensule de burete sau siliconice care nu lasa dare si pana la pensule speciale pentru semnatura, care se inchid ca un stilou sau chiar pensule cu rezervor. Eu le consider gaselnite menite sa atraga clientii si nu necesitati.



Imi cumpar frecvent pensule mai putin bune, de care pot abuza si pe care le pot folosi la munci fara finete protejand astfel pensulele bune. O pensula de la librarie careia ii tai din scurt parul este foarte buna pentru drybrushing (Stenciling) pe suprafete mari. Taiat si mai din scurt, parul acela, daca e bine ordonat si prins in palnie/tub, devine o unealta perfecta pentru slefuirea vopselelor de tip metalizer. De asemenea, cu o pensula proasta, cu firele tepene si prinse dezordonat pot sa imit nervurile de lemn, fara teama ca vor fi prea echidistante si de aceeasi grosime.
In mod normal ma feresc de pensulele cu par scurt dar e ideal sa foosesti o pensula relativ rotunda in varf si cu par scurt daca vrei sa punctezi nasturii sau niste nituri si sa-ti iasa rotunzi, fara sa dai pe langa.



Asta merge si la ochii (iris) fugurinelor la scari mai mari. La cele mai mici, nu ma mai ajuta nici mana nici ochii sa le fac asa, direct, asa ca pun cu varful putin cate putin pana ajung la ceva rotund (oval).

MATERIALE
Asa cum ziceam, prefer pensule cu par natural care sa fie elastic (flexibil) si cu conicitate pronuntata. Noile cuceriri ale chimiei, fizicii si ciberneticii, au facut posibila replicarea unui spectru larg de materiale. Daca in cazul gemurilor si mezelurilor asta nu e motiv de bucurie, la blanurile purtate de doamne si pensule, este. De unde acum cativa ani fugeam de pensulele cu par sintetic ca de naiba, acum am observat ca sunt mai de calitate. Acestea sunt foarte indicate la acrilice, acestea neavand un solvent agresiv care sa indoaie varfurile firelor. Cu toate astea, firele sintetice sunt foarte lucioase spre deosebire de parul natural si pigmentul urca nestingherit spre radacina unde in timp se depune. Asta duce la cracanarea firelor plecand de la prindere, fenomen care apare dupa zeci de folosiri totusi. Am reusit sa reduc defectul asta, spaland periodic pensulele in felul urmator. Le ud pe toate, apoi le iau pe rand si le frec de un sapun cat mai spre radacina. Intai aproape culcate, apoi facand o miscare ca de burghiu, cu perii desfacuti. Pe urma le frec in podul palmei pana ce clabucul capata culoarea reziduurilor din pensula, semn ca a scos mare parte din ele. Operatiunea dureaza mai putin decat mi-a luat mie sa scriu si in timpul asta va puteti reculege gandindu-va ce faceti cu banii economisiti.



Lichidul restaurator de pensule e foarte bun din ce scrie pe eticheta, dar eu n-am observat minuni. Am acasa de doua feluri. Mai am si sapun de vreo 3 feluri si ala de casa e cel mai bun.
Parul sintetic poate fi de mai multe culori. Aceste culori vorbesc despre elasticitate. Cel galben, cel mai folosit, e cel mai flexibil si este nylon (nailon). Se mai gaseste gri care este un pic mai matasos si alb care este moale. Nu atat de moale cat cel de camila sau de veverita dar comparabil. Parul sintetic negru, banuiesc ca este poliester, nu-l recomand. Cel putin nu in stadiul actual. Materialele sunt diverse si nu le stiu pe dinafara dar sunt convns ca puteti gasi pe net daca va intereseaza. Se mai folosesc si alti polimeri cu denumiri industriale care nu ne spun nimic - Taklon, Krilon, Carbon, Fibra de sticla etc.
Parul natural la pensulele care ne intereseaza pe noi, provine de la: jder rosu, samur, veverita, camila, capra, porc, bursuc, parul din urechea vitelor si probabil multe altele. Pe una am omis-o special - pony hair - pentru ca s-a dovedit a fi sintetic. Nici cel de camila nu e tot timpul de camila, ajungand acum sa descrie mai mult o anumita calitate.



Va vine sa credeti sau nu, fiecare are o aplicatie, Parul de veverita si cel de camila sunt bune la acuarele, parul de jder, porc si bursuc la uleiuri etc.
De exemplu pentru o restaurare facuta ca la carte pe un tablou din patrimoniul universal, se va folosi acelasi tip de par din care au fost facute pensulele artistului original si de asemenea pigmenti naturali asemanatori, comercializati de firme de care nici nu ati auzit. Pentru orice exista o aplicatie si bineinteles un pret.
Formele iara sunt foarte variate, pentru tot atat de variate aplicatii.



CALITATI URMARITE
Pensulele folosite la detalii, si mai ales la niste detalii foarte mici, trebuie sa aiba urmatoarele calitati:
- Parul sa fie elastic, flexibil si sa reziste in forma asta un timp rezonabil.
- Parul sa fie debitat natural - adica varful pensulei sa fie format din asezarea optima a varfurilor firelor de par netaiate - varfuri naturale. Cu un astfel de par, se poate utiliza pensula pentru a executa linii valorate. Se poate incepe de la subtire, apoi ingrosa progresiv prin apasarea pensulei pe suprafata si apoi sa se revina la firul subtire prin diminuarea presiunii.
- sa aiba o lungime suficienta pentru a tine o cantitate de vopsea care sa asigure o tusa comoda. Sa nu fie necesara inadirea liniei. De aici va dati seama ca lungimea asta poate sa difere in functie de ce avem de facut.
- sa fie prins intr-un tub/palnie continua, fara lipiri sau suduri care strica sectiunea rotunda a smocului de par, obligand la o folosire mai frecventa a unei anumite parti si astfel la o tocire inegala. Materialul sa fie inoxidabil pentru ca oxizii sunt abrazivi si duc la retezarea din radacina a firelor.
- Coada de lemn sa fie bine lacuita si oarecum ergonomica. O parte cu sectiune triunchiulara e de dorit, aceasta prevenind rostogolirea de pe masa. Atentie insa la pensulele cu coada de lemn uitate prea mult in borcanul cu apa. Lemnul se umfla si emailul de acoperire se va crapa si exfolia.
- Cea mai importanta calitate a unei pensule este sa se potriveasca sarcinii pentru care este aleasa. Deci totul depinde de alegerea noastra.



De foarte multe ori am cumparat si folosit cu succes pensule cosmetice sau folosite la manichiura. Un set de 5-6 pensule diferite costa 10 lei la Unic, magazin alimentar din P-ta. Amzei.

INTOTDEAUNA AM FOST DE PRINCIPIUL CA MERITA SA DAU 10 - 50 DE LEI PE O PENSULA PE CARE SA O TESTEZ PENTRU A VEDEA DACA MERITA SA MAI IAU. Asa am avut in mana pensule foarte bune pe care altii nu le cumparau pentru ca pretul nu inspira incredere - era ori prea mic ori prea mare.

PASTRAREA SI PRELUNGIREA VIETII PENSULELOR
O curatare de bun simt din cand in cand si o depozitare normala, poate face ca o pensula de calitate medie sa dureze mai mult de un an. Avand in vedere ce se poate face in anul ala cu aceasta pensula si care ar fi frustrarile daca in loc de acea pensula am folosi degetul sau o pensula de 3 lei, ajungi la concluzia ca nu este un obiect scump.
Nu imi menajez excesiv pensulele pentru ca le consider mijloace prin care obtin lucruri valoroase si nu le consider pe ele valori. Cu toate astea am pensule si rezerve la care tin si de care nu imi bat joc. Sunt adeptul folosirii uneltei dedicate pentru o anume activitate. Adica nu bat cuie cu patentul. Al doilea precept este ca unealta trebuie sa ajute la crearea mai multor opere / munci. Nu folosesc surubelnita ca obiect de unica folosinta. Cu toae astea, uenori, de dragul obtinerii unui efect deosebit, nu stau pe ganduri sa abuzez de o pensula.
Drybrushing-ul este moartea pensulelor. Amestecatul culorilor, la fel numai ca nu se vede imediat. Pentru firele de par, este mai daunator un solvent slab cu remanenta indelungata (terebentina) decat unul agresiv dar care se evapora in cateva secunde. La firele sintetice insa conteaza si agresivitatea solventului caci imbatraneste polimerii si curbeaza mai repede varfurile. A'propos de asta, firele sintetice sunt mult mai sensibile la abraziune si odata cu subtierea tind sa se curbeze.
Dupa spalarea cu nitrodiluant, le clatesc in apa pentru a neutraliza efectul diluantului ce ar fi putut ramen intre fire neevaporat.
O data pe luna (mai mult sau mai putin) imi spal pensulele cum am descris, cu apa si sapun.
Dupa spalare, ling fiecare pensula si-i formez varf cu buzele. Uscate in forma asta se comporta ca o coafura (coifura), parul obisnuindu-se sa stea intr-o pozitie ordonata.
Daca am protectii (tuburi de plastic) le pun. Tin pensulele cu varful in sus in diverse recipiente, pe categorii. De cele mai multe ori am ciufulit pensulele cu maneca atunci cand m-am intins sa iau ceva din spatele lor. Deci, protectia de plastic rules.
Rezervele sunt intr-un etui special luat ieftin de la LIDL. Cand sunt trist le mai scot si ma uit la ele. Inlocuieste terapia prin shopping cand nu ai bani.